Liliacul de Strauss, ultima piesă revăzută şi adăugită a Operei Române

Scris de Mihai Bacalu la 31 Dec 2016, ora 18:41

Ultima piesă a anului la Opera Română din Cluj este Liliacul de Strauss, a căruit relatare o puteţi urmări, realizată de colaboratorul nostru, studenta soprană Bianca L Nica.

Actualizare

În cea de-a doua reprezentaţie a piesei Liliacul, de sâmbătă seara, Prinţul Orlovski şi Florin Estefan, managerul Operei au înmânat distincţii unor angajaţi ai instituţiei, la începutul celui de-al doilea act.

Liliacul lui Strauss II face turul operelor din țară la fiecare final de an, în regii care mai de care mai spumoase, cu distribuții alese și cel puțin două reprezentații jucate cu casa închisă. Publicul tânjește după acest titlu spectactulos, cu momente antrenante de balet și umor belșug și se înghesuie în sala de spectacol la fiecare final de an.  Dacă la Iași a primat distribuția, care i-a avut ca invitați pe Narcisa Brumar, Nicoleta Maier, Marius Vlad Budoiu, Petre Burcă, Adrian Mărcan și Marian Pop, iar la Timișoara, la pupitrul dirijoral va sta invitatul Bujoi Hoinic (Turcia), iar regia, costumele și decorurile sunt realizate de Mario de Carlo, Liliacul clujean de anul acesta a avut o regie nouă, semnată Sorin Misirianțu și o serie de debuturi.

Johann Strauss, celebru compozitor de muzică vieneză, este compozitorul acestei capodopere, opereta Liliacul, care este considerată produsul perfect al școlii vieneze de operetă. În momentul premierei, acesta marca însă mai multe schimbări în raport cu tradiția operetei vieneze, creând un stil care se îndepărta de influența franceză a operei bufe. Publicul și critica vremii au observat imediat ruptura radicală față de ceea ce până atunci constituise o normă. În vreme ce majoritatea operetelor introduceau la început corul, cel mai adesea plasat în cadre de exterior, aici corul nu apare până în actul II. Se spune că Liliacul a fost compus în doar 42 de zile, dar, deși a fost schițat în șase săptămâni, a durat 6 luni până la montarea propriu-zisă a operetei. Accesibilitatea melodiilor este o calitate pe care Strauss a căutat în permanență să o rafineze, considerând că o operetă poate deveni populară doar dacă reușește să răspundă gusturilor celor mai variate. În Liliacul, fiecare vals este gândit astfel încât să reflecte sentimentele și emoțiile personajelor și orice scenă de seducție este întotdeauna însoțită de un vals. Libretul este scris de Karl Haffner și Richard Genée după vodevilul Le réveillon de Henri Meihac și Ludovic Halévy, petrecerea de revelion fiind înlocuită de balul vienez. Premiera a avut loc la Viena în 1874, iar pe scena Operei Naționale din Cluj-Napoca a avut loc la 26 octombrie 1932.

Anul acesta, în rolul gazdei serii, prințul Orlofsky, a debutat mezzosoprana Iulia Merca. Solista a jucat convingător rolul nobilului rus, prin replicile în limba de proveniență a personajului strecurate în text și prin… shoturile de vodkă pe care le-a băut, concurând cu Marchizul de Ranard sau… Retard, cum a mai fost numită deghizarea lui Gabriel von Eisenstein. Din punct de vedere vocal, rolul nu-i pune niciun fel de problemă Iuliei Merca, un avantaj fiind egalitatea vocală care o caracterizează. La Balul prințului au participat și Rosalinda, interpretată de soprana Irina Săndulescu, și Gabriel, soțul acesteia, în interpretarea tenorului Tiberius Simu. Soprana a creat o Rosalinda elegantă, inteligentă, care știe cum să reacționeze în orice situație, stăpână pe sine, dar și seducătoare, în cel de-al doilea act, deghizată în Contesa maghiară. Timbrul și tehnica desăvârșită cu care ne-a obișnuit soprana au putut fi observate în Csardas-ul din actul al II-lea, făcându-mi dor de a o asculta într-o rol precum Desdemona (Otello de Giuseppe Verdi) sau Giorgetta (Il Tabarro de Giacomo Puccini), care îi pun în valoare calitățile vocale la adevărata lor valoare.
Personajul care a acaparat atenția și a debordat de energie și de umor a fost cel interpretat de Tiberius Simu. A fost un an important pentru tenor, fiind unul dintre cei doi soliști distribuiți în rolul lui Danillo din opereta Văduva veselă de Lehar sau… după Lehar în regia lui Andrei Șerban, dar și în rolul Contelui Almaviva din Bărbierul din Sevilla de Gioacchino Rossini de la București, în regia italianului Matteo Mazzoni, sub bagheta lui Marcello Mottadelli. Acum, pe scena clujeană, solistul a fost în formă maximă, creând fiecare intenție a personajului cu atenție și carismă. Astfel, Gabriel von Eisenstein dă semne că ar avea o relație mai apropiată decât ar trebui cu camerista sa, Adela, și-l numește pe Prinț Orlofsky „manelist”. Nici graiul tradițional ardelenesc nu lipsește din replicile personajului, în special în dialogul cu frumoasa Contesă maghiară.

Cel de-al doilea debut al serii este cel al tinerei soprane Oana Trîmbițaș în rolul Adelei, care i se potrivește ca o mănușă, în special în ceea ce privește vocea. Adela creată de solistă este într-adevăr o menajeră aparte, o actriță desăvârșită, cum urmează să aflăm în cel de-al doilea și de-al treilea act, când își etalează talentele. Știe să se facă plăcută și să își dezvăluie calitățile. Din punct de vedere vocal, cele trei arii dificile ale partiturii Adelei au fost interpretate admirabil de către soprană, de admirat fiind lejeritatea pe pasajele de agilitate și pe supraacut. Un debut de succes. Liliacul serii a fost Geani Brad. Înconjurat de „soriceii” de la Bal, Doctorul Falke, personajul interpretat de bariton, a pus la cale cu minuțiozitate farsa pe care a făcut-o prietenului său Gabriel, fiind un fel de amfitrion al serii. Și din punct de vedere vocal a excelat solistul, care și-a asumat foarte bine rolul principal al operetei.

Deși în rolul lui Alfred, numit de această dată Alfredo, ar fi trebuit să debuteze tenorul Eusebiu Huțan, starea de sănătate l-a împiedicat, acesta fiind înlocuit de Florin Pop. Fiind anunțat în ultimul moment faptul că trebuie să interpreteze acest rol, putem spune că acesta a salvat spectacolul și țin să-l felicit și să-i mulțumesc în numele publicului pe această cale! Probabil din cauza lipsei de repetiții înainte de intrarea în scenă, solitul a fost puțin mai rezervat în improvizații decât anul trecut, când personajul său a devenit Alfredy Mercury, un fost solist de operă care s-a reprofilat participând la concursul „Românii n-au talent”, dar a dus rolul la bun sfârșit admirabil. Distribuția a fost completată de Ioan Stacu (debut în rolul avocatului Blind), Elena Potopea (Ida, sora Adelei) și Dan Dumitrana (Ivan Pavlovici, majordomul).

Regia semnată Sorin Misirianțu aduce inovații majore asupra textului, păstrând însă în cea mai mare parte parametrii clasici ai libretului și punând accent pe societatea vieneză a vremii. Despre spectacol și despre conceptul regizoral acesta spune: „Liliacul nu se joacă întâmplător pe mai multe din scenele lumii în noaptea de Anul Nou. Este o poveste care celebrează viața trăită la intensitate maximă și un imn închinat șampaniei și bunei dispoziții. E o bucurie pentru un regizor să abordeze o asemenea lucrare celebră, cu o distribuție de excepție. Am urmărit un dozaj fin între textul vorbit și cel cântat și o dinamică la nivel ridicat, un spectacol joie de vivre – chintesenţa unei societăţi hedoniste în perioada cea mai strălucitoare a capitalei valsului – Viena.” Asistentă de regie a fost Adriana Țidor, care este și coristă a instituției.

La pupitrul dirijoral a fost invitat ca în fiecare an maestrul Gheorghe Dumănescu. Pe parcursul uverturii, regizorul a adus în fața publicului imagini filmate în timp real cu orchestra proiectate pe cicloramă. Astfel, publicul i-a putut urmări pe protagoniștii acestui moment muzical, membrii orchestrei și dirijorul. Corul a sunat omogen și a completat frumos tabloul autentic și firesc al balului prințului Orlofsky din actul II. Coregrafia a fost realizată de Adrian Mureșan. Ansamblul de balet a dinamizat acțiunea și a adus un plus de amuzament în momentul în care balerinele i-au luat la dans pe membrii corului.

Cu reprezentația din această seară a aceluiași spectacol se va încheia anul 2016 la Opera Națională Română din Cluj, un an cu foarte multe realizări pentru această instituție, dar spectacolele sale revin pe 8 ianuarie cea de a XI-a ediție a evenimentului artistic caritabil Serbările iernii, care are ca tema Mariachi de Anul Nou, o gală de muzică mexicană susținută de Marius Vlad Budoiu, Hector Lopez, Cristian Mogoșan, Geani Brad și Florin Estefan.

Bianca Nica

Jurnal de Soprană

Mai multe articole

Reclama 300x250 Stejarelul